Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş Utilizarea Psaltirii în Didahiile lui Antim Ivireanul Antim Ivireanul a naţionalizat cultul şi deopotrivă predica în Ţara Românească. O problemă este cea a izvoarelor biblice pe care le-a utilizat atunci când şi-a conceput didahiile. Ele ne-ar putea furniza, eventual, un indiciu sau un argument, în cazul în care Biblia de la 1688 este reprodusă preferenţial, pentru a susţine ipoteza că Antim însuşi a lucrat, ca ucenic-tipograf al lui Mitrofan, la realizarea acesteia. In comunicarea de faţă ne vom opri însă doar la cercetarea versetelor şi a parafrazelor provenind din Psaltire: o carte esenţială din canonul biblic, cu o largă utilizare atât în cult, cât şi în practica obişnuită a creştinului, carte poetică (tipărită în mod curent la un loc cu alte imne din Biblie), tradusă în româneşte de timpuriu, pe care Antim însuşi a tipărit-o de două ori (Psaltirea românească 1694, 1710 - ultima tradusă în română de Filotei Svetagoreţul/ Aghioritul 1 ). Intenţia noastră este de a purcede la o confruntare a citatelor sau parafrazelor din Psaltire, inserate de autor în didahiile sale, cu Psaltirea de la Alba Iulia (1651) , Psaltirea de-nţăles/ slavo-română (tradusă de Dosoftei şi tipărită de Mitrofan în 1680), cu Biblia de la Bucureşti , precum şi cu textele aferente din Septuaginta şi Vulgata . In ceea ce priveşte pasajele din Didahii, facem câteva observaţii. Unele din fragmentele identificate sunt citate aproximative, pe care le-am menţionat totuşi fiind destul de apropiate de formularea din psalmi (sau, în alte situaţii, citatul este parţial corect şi restul este o parafrază sau aproximare). Există însă în didahii şi parafraze/ reformulări, care se îndepărtează destul de mult de expresia psalmică, astfel încât nu mai suportă o comparaţie de felul celei pe care încercăm să o realizăm. Există de asemenea şi sintagme (de genul: „inimă înfrântă", „valea plângerii" , etc.) care provin din psalmi, dar care sunt prea scurte pentru a mai lua în considerare o analiză comparativă. Nu întotdeauna citatele din Psaltire au fost identificate în mod corect sau integral de către autorul ediţiei pe care o utilizăm. Am modificat, deci, locul ghilimelelor şi, respectiv, semnele de punctuaţie, unde am socotit necesar. Câteodată nu au fost identificate deloc de către 1 Vezi Gabriel Ştrempel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1997, p. 108. 2 Utilizăm: Psaltirea de la Alba Iulia 1651, ediţie de Mihai Moraru, Alexandra Moraru şi Mihai Gherman, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001. i B. A. R., CRV 70. Utilizăm: Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură, [Biblia 1688], reeditare Ed. 1BMBOR Bucureşti, 1988. 5 LXX, ed. Rahlfs, v. BW 07. 6 VUL, v. Ibidem. editor, pentru că Antim Ivireanul nu a avertizat în aceste cazuri că reproduce versete din psalmi şi nici contextul sau sintaxa nu au indicat că ar fi fost vorba de un citat. Uneori ghilimelele nu se justifică în text (şi le-am anulat, în consecinţă), chiar dacă Antim afirmă că preia cuvintele prorocului David, pentru că citatul este fie modificat intenţionat, fie reprodus din memorie. In câteva cazuri (nu multe), Antim a citat acelaşi verset din psalmi (sau aproximativ) în două didahii. Am ales cel mai adesea o singură variantă, pe cea mai completă. In două situaţii însă am redat ambele variante, tocmai pentru că semnificaţiile utilizării aceluiaşi psalm sub forme care nu sunt identice vor fi important de analizat. Reproducem, aşadar, mai departe, pasajele în care Antim a recurs la Psaltire pentru a-şi susţine discursul omiletic, precum şi conţinutul similar din ediiţiile menţionate pentru comparaţie: 1. „Că pre dânsa [Maica Domnului] o au ales Dumnezeu [...] după cum grăiaşte David: Aceasta iaste odihna Mea în vecii vecilor şi într-însa voiu lăcui, pentru că o am ales" 7 . Psaltirea de la Alba Mia, 1651: „Acesta-i răpaosul Mieu până în veac; aicea voiu lăcui, că l-am voit pre el" (Ps. 131, 14, p. 599). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Aceasta-i odihna Mea în veacul de veaci, aicea M-oi sălăşlui, că cu drag o am vrut" (Ps. 131, p. 359). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Aceasta e odihna Mea în veacul veacului, aicea voiu lăcui, căce am ales pre el" (Ps. 131, 14, p. 424). LXX: „Aceasta este odihna Mea întru veacul veacului, aici voi locui, căci Mi-am ales-o pe aceasta [auru r\ KaraiTauoLg Mou elg odwva aitivoQ (35e KonroiKriacjO otl fipeTiacqiriv aurr|v]" (Ps. 131, 14). VUL: „Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, căci am ales-o pe ea [haec requies Mea in saeculum saeculi hic habitabo quoniam elegi eam]". > Varianta cea mai apropiată de exprimarea antimiană este cea a Bibliei de la Bucureşti, însă Antim reformulează punând accentul pe anumite cuvinte, având în vedere tema omiliei sale. El a considerat pluralul „ în vecii vecilor" mai expresiv decât „ în veacul veacului" şi mai poetică formularea „pentru că o am ales" decât „căce am ales pre el". 2. „Rădicaţii] porţile voastre, zic cetele cele îngereşti, una cătră alta, şi cu cântări de laudă priimiţ[i] pre împărăteasa ceriului şi a 7 Antim Ivireanul, Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 19. pământului, care vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu, cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată, împistrită, după cum zice David" . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Rădicaţi, porţi, capetele voastre" (Ps. 23, 7, p. 177); „Stă împărăteasa de-a direapta Ta, în veşminte de aur den Ofir" (Ps. 44, 10, p. 265). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: ,,Luaţ[i] porţ[i] boiari ale voastre" (Ps. 23, p. 66); „A stătut împărăteasa na [la?] direapta Ta, în veşmânt aurat îmbrăcaţi, podobitî" (Ps. 44, p. 125). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Rădicaţi porţile, boiari, ale voastre" (Ps. 23,7, p. 388); „Stătu împărăteasa den direapta Ta, cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată, împistrită" (Ps. 44, 11, p. 396). LXX: „Ridicaţi porţile, căpetenii, ale voastre [apocxe -nvXaq ol apxovxeg u|i(3v]" (Ps. 23, 7); „A stat împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în veşmânt ţesut cu aur, înfrumuseţată/ împodobită [iTapeotri f] fiaoiXioaa 4k 8e£i(2>v Sou ev l|iaxLO|ico Siaxpuoq) iTepiPepA.ri|aevri iTeiTOiKiA.|aevri]" (Ps. 44, 10). MGK: „A stat împărăteasa de-a dreapta Ta [şi] m-a îmbrăcat [în] aur de Ofir [r\ fiaoikiooa eoraGri 4k 8e£iG)v Eou eoToA.ia|aevri |i€ xpuoiov 'OcJklp]" (Ps. 45, 9). VUL: „Ridicaţi porţile, căpetenii, ale voastre [adtollite portas principes vestras]" (Ps. 23, 7); „A stat regina la dreapta Ta în haină aurită îmbrăcată, împistrită [adstetit regina a dextris Tuis in vestitu deaurato circumdata varietate]"(Ps. 44, 10). > Din nou Antim este cel mai aproape de Biblia de la Bucureşti. 3. „Bună iaste aceia când nădăjduiaşte cineva la Dumnezeu să se mântuiască [...], cum zice David, că: Cel ce nădăjduiaşte spre Dumnezeu, mila îl va încungiura. Rea iaste aceia când nădăjduiaşte cineva la om să-i facă vreun bine [...], cum zice iarăş[i] David: „Nu vă nădăjduiţii] pre boiari, pre fiii oamenilor, la carii nu iaste mântuire" " 9 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „pre nădăjduitoriul în Domnul mila-1 va încungiura" (Ps. 31, 10, p. 207); 8 Idem, p. 21. 9 Idem, p. 23-24. „Nu vă nădăjduireţ în putearnici, în fii oamenilor, întru carii nu e spăsenie" (Ps. 145, 3, p. 637). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „pre cela ce nedejduiaşte spre Domnul mila împregiura-1-va" (Ps. 31, p. 85); „Nu vă nedejduiţ[i] pre boiari, pre fiii omeneşti, în carii nu iaste spăsenie" (Ps. 145, p. 386). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Pre cel ce nedejduiaşte pre Domnul, milă îl va încungiura" (Ps. 31, 13, p. 391); „Nu nădăjduiţi pre boiari, pre fiii oamenilor, la cari nu iaste mântuire" (Ps. 145, 2,'p. 427). LXX: „Pe cel ce nădăjduieşte spre Domnul milă îl va înconjura [kkmţovTa errl Kupiov eA.eog KUKA. In exemplul de faţă, observăm că Antim este din nou în asentimentul Bibliei de la Bucureşti, dar, în cazul psalmului 3 1 , utilizează prepoziţia spre ca în Psaltirea de-nţăles (şi în conformitate cu textul grecesc). Anumite asemănări şi cu Psaltirea din 1651 se pot datora şi faptului că traducătorii ulteriori au consultat-o (alături, probabil, şi de textele coresiene şi de alte traduceri manuscrise în româneşte). 4. „Şi era de pururea ochii lui Dumnezeu asupra lor şi cu urechile Lui asculta rugăciunile lor, după cum zice David" 10 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Ochii Domnului - spre direpţi; şi urechile Lui - spre strigarea lor" (Ps. 33, 15, p. 215). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Ochii Domnului spre cei direpţ[i], şi urechile Lui în ruga lor" (Ps. 33, p. 91). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Ochii Domnului spre cei direpţi şi urechile Lui la ruga lor" (Ps. 33, 15, p. 392). LXX: „Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui întru rugăciunea lor [6(j)9al|iol Kupiou eirl 5iKmou<; kcu cota Autou elg SeuoLV auxuv]" (Ps. 33, 16). 10 Idem, p. 24. VUL: „Ochii Domnului peste cei drepţi şi urechile Lui în rugăciunea lor [oculi Domini super iustos et aures Eius in precem eorum]" (Ps. 33, 16). > In acest caz avem de-a face cu o parafrază antimiană care nu ne îngăduie să tragem nişte concluzii clare. 5. „Sfânta Fecioară [...] ca alt ceriu, gânditoriu, ţine în braţile sale pre Făcătoriul ceriului şi al pământului, pre Fiiul său, Carile iaste născut din Tatăl mai nainte decât luceafărul " . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „din zgău şi din zuori rooa naşterii Tale" (Ps. 109, 3, p. 529). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Din pântece de mainte de luceafăr născutu-Te-am" (Ps. 109, p. 307). Biblia de la Bucureşti, 1688: „den pântece mainte de luceafărul am născut pre Tine" (Ps. 109, 4, p. 418). LXX: „din pântece înainte de luceafăr Te-am născut [4k yaaxpbQ iTpo 6 Antim a construit o parafrază, reformulând în sensul muntenizării şi al modernizării expresiei care începea deja să devină arhaică, atât din Psaltirea tradusă de Dosoftei, cât şi din Biblia de la Bucureşti. Acest proces este de regăsit adesea la Antim. 6. Sfânta Ana a născut „pre Fecioara Mariia, ca să se odihnească pre dânsa [. . .] Cela ce au întărit ceriurile cu înţelepciunea Sa „12 Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Cu cuvântul Domnului făcute- s ceriurile" (Ps. 32, 6, p. 209). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „De cuvântul Domnului ceriurile să învârtoşarî" 13 (Ps. 32, p. 87). 11 Idem, p. 31. 12 Idem. p. 44. 13 Cuvinte subliniate cu creion albastru de Eminescu. Biblia de la Bucureşti, 1688: „Cu cuvântul Domnului ceriurile s- au întărit" (Ps. 32, 6, p. 391). LXX: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit [tco A.6yco tou Kupiou ol oupavol eotepecoBrioav]" (Ps. 32, 6). VUL: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit [verbo Domini caeli firmati sunt]" (Ps. 32, 6). > Aici este evident faptul că a urmat Biblia de la Bucureşti. Probabil a confruntat textul şi cu Septuaginta şi Vulgata şi i-a dat dreptate traducătorului care a optat pentru verbul a întări (din aceeaşi sferă semantică cu substantivul tărie (=firmament)), deşi termenul ales de Dosoftei era mai poetic. 7. Sfinţii Ioachim şi Ana „au câştigat această roadă blagoslovită cu multă durere de inimă [...], după cum zice David: „Cei ce samănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera" " 14 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Ceia ce sămăna cu lacrămi, cu bucurie vor secera" (Ps. 125, 5, p. 598). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Carii samănî cu lacrămi, în bucurie vor săcera" (Ps. 125, p. 352). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Cei ce samănă cu lacrămi, cu bucurie vor secera" (Ps. 125, 6, p. 423). LXX: „Cei ce seamănă în lacrimi în bucurie vor secera [ol aiTeipovTeg ev SaKpuaiv ev ăyaXXiâoţi Gepioticuv]" (Ps. 125, 5). VUL: „Cei ce seamănă în lacrimi în bucurie vor secera [qui seminant in lacrimis in exultatione metent]" (Ps. 125, 5). > Antim îndreptăţeşte varianta aleasă de Biblia de la Bucureşti, care este aproape aidoma celei din 1651. 8. „Că zice prorocul David: „Voia celor ce să tem de Dânsul va face şi rugăciunea lor va asculta" " 15 „Că zice David: „Voia celor ce se tem de El va face şi rugăciunea lor va auzi şi-i va mântui pre dânşii" " 16 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Face voia celora ce să tem de El şi rugăciunea lor ascultă-o; şi spăseaşte pre ei" (Ps. 144, 20, p. 635). 14 Ibidem. 15 Idem, p. 53. 16 Idem, p. 163. Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Voia celora ce să tem de Insul face-va, şi ruga lor va auzi, şi va spăsî pre inşii" (Ps. 144, p. 385). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Voia celor ce să tem de El va face şi rugii lor va asculta şi va mântui pre dânşii" (Ps. 144, 20, p. 427). LXX: „Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va asculta şi îi va mântui pe ei [9eA.r||ia tqv 4)opou|ievcov Aikov TOiriaei koo. xf\Q SerioeQg aurâv eiTaKOuaeToa Km aojaei auTOug]" (Ps. 144, 19). VUL: „voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va asculta şi va face lor mântuire [voluntatem timentium Se faciet et deprecationem eorum exaudiet et salvos faciet eos]" (Ps. 144, 19). > In cazul exemplelor de mai sus, se observă că primul urmează opţiunea Psaltirii de-nţăles, aceea de a folosi pronumele personal de persoana a IlI-a singular dânsul (în Psaltirea de la 1680: insul), în loc de el. In timp ce al doilea exemplu urmează Bibliei de la 1688 în această privinţă, dar revine la varianta din 1680 în cazul verbului a auzi (în loc de a asculta). De asemnea, varianta lui Antim este, ca de fiecare dată, epurată de pronunţia dialectală a lui Dosoftei, de fonetismele moldoveneşti adică, şi articulată în sensul acceptării ei de către un public contemporan. 9. „Şi să cădea să se sfinţească şi apa_ [...], după cum zice David: , Tu ai zdrobit capetile balaurilor în apă" " 17 Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Tu [...] ai zdrobit capetele chiţilor în ape" (Ps. 73, 13, p. 377). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Tu ai fărâmat capetele balaurilor într-apî" (Ps. 73, p. 198). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Tu zdrobiş[i] capetele balaurilor în apă" (Ps. 73, 14, p. 405). LXX: „Tu ai zdrobit capetele balaurului [Si) owkQXaoaQ tocq KtfyaXaq tou SpaKOVtog]" (Ps. 73, 14). MGK: „Tu ai zdrobit capetele Leviatanului [Si) owkxpi^aq xaq KtfyaXuQ toî) Aeu'iaGocv]" (Ps. 74, 14). VUL: „Tu ai zdrobit capetele balaurului [Tu confregisti capita draconis]" (73, 14) 18 . 17 Idem, p. 68-69. 18 Nu există sintagma „în apă" sau „în ape" nici în ediţiile KJV (Thou brakest the heads of leviathan in pieces), L45 (Du zerschlăgst die Kopfe der Walfische), LXE, NJB, WTT, NLT, NAB, LBA, K21, CVB, CEV, FBJ (Toi qui fracassas Ies tetes de Leviathan). > Aici Antim a respectat opţiunea traducerilor româneşti, aceea ce de a adăuga complementul „ în apă ", care nu există în greacă sau latină (nici în alte ediţii scripturale). De asemenea, a reprodus aproape cu exactitate formularea Bibliei 1688, cu excepţia timpului verbal, preferând perfectul compus, ca în ediţia din 1651, în locul perfectului simplu. 10. „Cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pre dânsul" 19 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „cu slavă şi cu cinste curunat-ai pre el" (Ps. 8, 6, p. 124-125). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „cu slava şi cu cinstea încununaş[i] pre însul" (Ps. 8, p. 28). Biblia de la Bucureşti, 1688: „cu mărire şi cu cinste l-ai cununat pre el" (Ps. 8, 6, p. 384). LXX: „cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el [56£rj Km "ci|j,r| eoTetjxxvQaag auxov]" (Ps. 8, 6). VUL: „cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el [gloria et honore coronasti eum]" (Ps. 8, 6). > Antim a acceptat exprimarea Psaltirii de la 1680, cu excepţia timpului verbal, el preferând perfectul compus, ca şi în exemplul anterior. 11. „Pentru aceia prorocul David, ca din gura norodului, zicea: „Dumnezeule, judecata dă-o împăratului şi dreptatea fiiului împăratului" " 20 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Doamne, dă giudecăţile Tale craiului şi direptatea Ta fiiului craiului" (Ps. 71, 1, p. 365). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Dumnezăule, giudeţul Tău împăratului dî [dă] şi direptatea Ta fiiului împăratului" (Ps. 71, p. 189). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Dumnezău, judecata Ta împăratului dă, şi direptatea Ta, fiiului împăratului" (Ps. 71, 1, p. 404). LXX: „Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului [6 ©eog xb Kpi|ia Eou tco fiaoikâ 5og Km xr\v SiKmoawriv Hou tco uito toO fiaoiXkbx;] !" (Ps. 71, 1). Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 83. Versetul serveşte drept motto al unei predici. 20 Idem, p. 87. 8 VUL: „Dumnezeule, judecata Ta dă-o regelui şi dreptatea Ta fiului regelui [Deus iudicium Tuum regi da et iustitiam Tuam filio regis]!"(Ps. 71,2). > In acest caz, Antim urmează traducerilor româneşti anterioare, dar modifică exprimarea şi o actualizează în sensul modernizării ei. 12. „Dumnezeu [...], El iaste Cela ce ce ispiteşte inimile şi rărunchii, după cum zice David, la al 7[-lea] Psalom; că de nu ne vom căi de la inimă, zice, şi de nu ne vom întoarce cătră Dânsul, sabiia Sa o va luci si arcul Lui l-au încordat si l-au gătit pre el si într-însul au gătit vasele morţii (şi) săgeţile Sale celor arzători le-au lucrat " . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Să nu să va înturna, spata Sa va ascuţi, arcul Său întinde-1-va şi găta-1-va. Şi-i va găti armele morţii, săgeţile Sale săgetându-le spre gonitorii miei cu fierbenteală" (Ps. 7, 13- 14, p. 121). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „de nu vă veţ[i] întoarce, arma Sa o va curaţi, arcul Său l-au încordat şi l-au gătat pre îns. Şi într-îns au gătat vase de moarte, săgeţile Sale arzând le feace" (Ps. 7, p. 26). Biblia de la Bucureşti, 1688: „De nu vă veţ[i] întoarce, sabia Lui o va luci, arcul Lui au încordat şi l-au gătit pre el. Şi întru el au gătit arme de moarte; săgeţile Lui celor ce ard le-au făcut (Ps. 7, 13-14, p. 384). LXX: „Dacă nu v-aţi întors, sabia Sa o va luci, arcul Său 1-a încordat şi 1-a pregătit pe el şi în el a pregătit vasele morţii, săgeţile Sale celor arzători le-a lucrat [kav u-f] emorpa^fiTe xr\v po|a(j)oâav Aurou cmXpGJaei x6 to£ov Auroti evexeivev Kod r)TOi|iao"ev Auto Kal ev autco fiTOL|j,ao"ev OKeuri Bavâtou ta PeA.r| AuxoO xoîq Koaoiievoig e^eLpyâoaTo]" (Ps. 7, 13-14). VUL: „Dacă nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va roti/ luci, arcul Său îl va încorda şi 1-a pregătit pe el şi în el a pregătit vasele morţii, săgeţile Sale celor arzători le-a lucrat [nisi conversi fueritis gladium Suum vibrabit, arcum Suum tetendit et paravit illum et in eo paravit vasa mortis, sagittas Suas ardentibus effecit]" (Ps. 7, 13-14). > Exemplul psalmului de faţă este o dovadă concludentă că Antim nu a consultat numai variantele româneşti anterioare, ci şi textul Septuagintei şi al Vulgatei. Citatul lui Antim este o parafrază care modifică doar persoana verbului în prima propoziţie: în loc de a Il-a plurat, el foloseşte persoana I plural. Modificarea este totuşi minimă, permiţându-ne aşadar să tragem nişte concluzii esenţiale. 21 Idem, p. 92. Dacă în cazul propoziei „sabiia Lui o va luci" se poate considera că a urmat varianta 1688 (cu o mică modificare), în schimb propoziţiile finale („ într-însul au gătit vasele morţii (şi) săgeţile Sale celor arzători le-au lucrat") ne aşază în faţa unei situaţii în care nu putem presupune că Antim a combinat doar variantele româneşti şi a stilizat expresia în sensul modernizării. Se observă cu claritate că a ales să spună „vase" şi nu „arme", „celor arzători" şi nu „celor ce ard" şi că aceasta nu este o selecţie arbitrară de termeni legată de preferinţe stilistice şi nici rezultatul alegerii unei variante în română, ci o traducere fidelă după Septuaginta şi Vulgata (care constituiseră surse fundamentale şi pentru Dosoftei, în traducerea Psaltirii). In sensul acestei fidelităţi, remarcăm de asemenea că a folosit genitivul („vasele morţii") şi nu acuzativul, ca Psaltirea 1680 („vase de moarte") sau ca Biblia 1688 („arme de moarte"). Observând că şi Psaltirea 1680 optează pentru termenul „vase", nu putem însă considera că Antim a preluat pur şi simplu această opţiune, pentru motivul că ea nu susţine clarificarea semnificaţiilor pentru un public modern (dimpotrivă), direcţie pe care Antim o are adesea în vedere. Nici utilizarea expresiei „celor arzători", în loc de „celor ce ard" (1688), nu este în sensul desluşirii semantice. Ceea ce înseamnă că Antim a confruntat traducerile româneşti cu textele din greacă şi latină şi a formulat o traducere personală. 13. „Dara unde vei să te ascunzi, ticăloase, dinnaintea lui Dumnezeu? Că de te vei sui în ceriu, El acolo iaste lăcuitoriu; de te vei pogorî în iad, iaste de fată; de te vei duce la marginea mării, îi ajunge „22 mana Psaltirea de la Alba lulia, 1651: „Unde mă voiu duce denaintea Duhului Tău? Şi denaintea feaţei Tale unde voiu fugi? Să voiu sui în ceriu, Tu acolo eşti; să voiu pogorî în iad, acolo eşti. Să aş lua arepile zorilor şi aş lăcui în marginea mărei, acolo încă mâna Ta m-are duce pre mine" (Ps. 138, 8-10, p. 615). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „încotro să mă duc de la Duhul Tău? Şi de la faţa Ta încotro să fug? De m-oi sui în ceriu, Tu acolo eşti, de-aş pugorî-mî în iad, acii eşti; de-aş rădica-mi aripile meale dimineaţî, şi să mă sălăşluesc în denapoiurile mării. Că dară ş-acolo mâna Ta povăţa-mă-va" (Ps. 138, p. 370). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Unde voiu mearge de cătră Duhul Tău şi de cătră faţa Ta unde voiu fugi? De mă voiu sui la ceriu, Tu acolo eşti; de mă voiu pogorî la iad, eşti de faţă; de-m[i] voiu lua arepile meale la mânecate şi voi lăcui la margenile mării, pentru că şi acolo mâna Ta mă va povăţui" (Ps. 138, 6-9, p. 425). 22 Idem, p. 100. 10 LXX: „Unde m-am dus de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde am fugit? Dacă m-am suit întru cer, Tu eşti acolo. Dacă m-am coborât întru iad, eşti de faţă. Dacă aş lua aripile mele de dimineaţă/ din zori şi m-am sălăşluit la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va duce/ povăţui pe mine [itou iTopeu9(3 coto toO Uv^\)\i.axoQ Eou Km ott6 tou iTpoacoiTOu Eou itoÎ) tj)i>Yto eav ăvafiti elg xbv oupavov Eu eî eKel eav KaxaP Antim ne oferă o parafrază aproximativă şi stilizată a textului biblic, dar chiar şi aşa am putea sesiza o concordanţă cu Biblia de la Bucureşti. 14. „Are El cu mult mai slăvite şi mai lăudate cară decât aceştia; că zice David, Psalm 17: „S-au suit pe heruvimi şi au zburat; zburat-au pe arepile vântului" " 23 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Şi îmbla spre heruvimi şi zboară: zboară spre arepile vântului" (Ps. 17, 11, p. 151). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Şi să sui pre heruvimi, şi zbură, zbură pre aripile vânturilor" (Ps. 17, p. 47). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Şi să sui pre heruvim şi zbură, şi zbură pre aripile vânturilor" (Ps. 17, 12, p. 386). LXX: „Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat, a zburat pe aripile vânturilor [Kal eiTePr| em xepoupiv Kal eiTeTâaBr) eirexâoGri eirl irrepiJYtov ave|iO)v]" (Ps. 17, 11). VUL: „şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat, a zburat pe aripile vânturilor [et ascendit super cherubin et volavit, volavit super pinnas ventorum]" (Ps. 17, 11). > Se remarcă apropierea mai mare de Biblia 1688, dar şi preferinţa pentru perfectul compus în loc de perfectul simplu. Totodată, 23 Idem, p. 106. 11 iese în evidenţă expresia „pe aripile vântului" în loc de „aripile vânturilor", care - dacă nu e o greşeală de transcriere a editorului sau o transpunere din memorie a autorului - indică opţiunea sa estetizantă, pentru o figură de stil - sinecdoca -, cum vom vedea mai departe şi în exemplul al 18-lea, în cazul reproducerii din Ps. 24, unde sinecdoca i-a fost sugerată de Dosoftei. 15. „îngerul încă iaste duh, că aşa zice prorocul David: „Cela ce face pre îngerii Săi duhuri". Şi sufletul omului iaste duh, că iarăş[i] acestaş[i] proroc zice: „Lua-vei duhul lor şi să vor sfârşi şi în ţărâna sa să vor întoarce" " 24 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Acela ce făcu îngerii Săi vânt" (Ps. 103,4, p. 491); „lai sufletul lor, şi să sfârşesc şi să întorc în pulberea sa" (Ps. 103, 29, p. 495). Psaltirea de-nţâles, Iaşi, 1680: „Care face pre îngerii Săi duhuri" (Ps. 103, p. 278). „Lua-le-vei duhul lor, şi s-or stânge, şi-n ţărna lor s-or întoarce" (Ps. 103, p. 281-282). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Cela ce face îngerii Lui duhuri" (Ps. 103, 5, p. 415); „Lua-le-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi la ţărâna lor se vor întoarce" (Ps. 103, 30, Ibidem). LXX: „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri [6 itolcov xoug ăyykXo\)Q auxoî) iTveuiiata]" (Ps. 103, 4). „Vei lua duhul lor şi se vor sfârşi şi întru ţărâna lor se vor întoarce [âvxaveXelg xb iTve0|ia aurâv Km eKA.eu|/ouaiv Km elg xbv xouv aurâv emaTpâ|/ouaiv]" (Ps. 103, 29). VUL: „Care faci pe îngerii Tăi duhuri [qui facis angelos Tuos spiritus]" (Ps. 103, 4). „Vei lua duhul lor şi se vor sfârşit şi în ţărâna lor se vor întoarce [auferes spiritum eorum et deficient et in pulverem suum revertentur]" (Ps. 103, 29). > In ambele cazuri, Antim, combină variantele româneşti anterioare, confruntându-le cu textul grcesc şi latin şi optând pentru ceea ce a considerat că exprimă mai bine sensul original, dar încercând totodată şi să facă textul mai accesibil - ca spre exemplu: „se vor sfârşi" (1688) şi nu „s-or strânge" (1680); dar „în" ţărână (1680) şi nu „la" ţărână (1688). 24 Idem, p. 120. 12 16. „Omul acela să înţelege a fi Domnul Hristos. Că aşa zice prorocul David: „Eşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara". Iar cele 99 de oi să înţeleg cele 9 cete de îngeri pre carii, lăsându- i Hristos în ceriu, au venit pre pământ să caute oaia cea rătăcită, adică firea cea omenească [...]. Că aşa zice David cătră Dumnezeu: „Rătăcim ca o oae pierdută, cearcă pre robul Tău" " 25 . Psaltirea de la Alba Mia, 1651: „Atunci iase omul la lucrul său şi la lucrarea sa până sară" (Ps. 103, 23, p. 495); „Rătăcit-am, ca o oaie perită; caută pre sluga Ta" (Ps. 118, 176, p. 579). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Eşi-va omul la lucrul său, şi la facerea sa pănî în sarî" (Ps. 103, p. 281). „[Lipsă pagini în carte: Ps. 118, 170 - Ps. 119,6]". Biblia de la Bucureşti, 1688: „Ieşi- va omul la lucrul lui şi la lucrarea lui până în sară" (Ps. 103, 24, p. 415); „Rătăciiu ca o oaie pierdută; cearcă pre robul Tău" (Ps. 118, 175, p. 422). LXX: „Va ieşi omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara [e£eA.ei>aeToa avBpGmog eirl xb epyov auxot) Km em xr\v epyaoLav aurou ecog ecrrrepag]" (Ps. 103, 23). „Am rătăcit ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău [err/Wr|9riv (hq iTp6pon;ov aTroA.coA.6g Crrrriaov T ° v SouA.6v Eou]" (Ps. 118, 176). VUL: „Va ieşi omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara [exibit homo ad opus suum et ad operationem suam usque ad vesperum]" (Ps. 103, 23). „Am rătăcit ca o oaie care s-a pierdut, caută pe robul Tău [erravi sic ut ovis quae periit quaere servum Tuum]" (Ps. 118, 176). > In cazul de faţă, formularea lui Antim este identică celei din Biblia de la Bucureşti pentru Ps. 118, şi aproape identică pentru Ps. 103. In ultimul caz, remarcăm identitatea adverbului „până seara" în opţiunea sa şi a ediţiei 1651. 17. „Că aşa zice David: „Luminătoriul picioarelor mele iaste legia Ta şi lumina cărărilor mele" " 26 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Lumina piciorului mieu - cuvântul Tău, şi lumina cărărilor meale" (Ps. 118, 105, p. 569). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Sveaştnic picioarelor meale leagea Ta, şi lumini cărărilor meale" (Ps. 118, p. 335). 25 Idem, p. 121. 26 Idem, p. 122. 13 Biblia de la Bucureşti, 1688: „Luminătoriul picioarelor meale e leagea Ta, şi lumină cărărilor meale" (Ps. 118, 104, p. 421). LXX: „Făclie/ luminător picioarelor mele [e] cuvântul/ legea Ta şi lumină cărărilor mele [Xu^vog xolg itoolv \iov 6 Xoyoc, Eou Kod 4>g><; tociq xpipoig nou]"(Ps. 118, 105). VUL: „Făclie/ luminător picioarelor mele cuvântul Tău şi lumină cărărilor mele [lucerna pedibus meis verbum Tuum et lumen semitis meis]"(Ps. 118,105). > Din nou citatul oferit de Antim este cvasi-identic cu traducerea Bibliei de la 1688. 18. „Că aşa zice David: „Păcatul tinereţelor mele ş-a neştiinţa mele nu-lpomene" [pomeni?] „27 Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Păcatele tinereaţelor meale şi greşealele meale nu le pomeni" (Ps. 24, 8, p. 181). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Păcatul tinereaţelor meale şi a neştiinţii meale nu pomeni" (Ps. 24, p. 68). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Păcatele tinereaţelor meale şi ale necunoştinţii meale să nu-Ţi aduci aminte" (Ps. 24, 7, p. 389). LXX: „Păcatele tinereţii mele şi ale nştiinţei mele nu le aminti [â|iapxLag veoTutog |iou Km ayvoiag M* 01J W M^u^u?]" (Ps- 24, 7). VUL: „Păcatele tinereţii mele şi ale neştiinţei mele nu le aminti [delicta iuventutis meae et ignorantias meas ne memineris]" (Ps. 24, 7). > In exemplu de faţă, Antim a urmat varianta Psaltirii lui Dosoftei. Preferinţa lui Dosoftei şi Antim pentru singularul substantivului „păcat" arată şi preferinţa amândurora pentru sinecdocă. 19. „A dooa să chiamă mărire, că aşa zice David: „Sătura-mă- voiu când mi se va arăta mărirea Ta" " 28 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „sătura- mă- voiu de faţa Ta când mă voiu deştepta" (Ps. 16, 16, p. 149). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „şi mă voi sătura când mi să va arăta slava Ta" (Ps. 16, p. 45). 27 Ibidem. 28 Idem, p. 127. 14 Biblia de la Bucureşti, 1688: „sătura-mă-voiu, arătându-mi-se mărirea Ta" (Ps. 16, 17, p. 386). LXX: „Mă voi sătura în a vedea slava Ta [xopxao8r|oo|iaL ev xcp 64)8f|Voa xr\v 5o£av Eou]" (Ps. 16, 15). VUL: „Mă voi sătura când se va arăta slava Ta [satiabor cum apparuerit gloria Tua]" (Ps. 16, 15). > Antim alege „sătura-mă-voi" şi „mărirea Ta" din Biblia de la 1688 şi „ când mi se va arăta " din Psaltirea lui Dosoftei. 20. „Dumnezeu iaste preaputernic, după cum zice prorocul David: „Toate câte au vrut au făcut Domnul" " 29 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Toate câte vru Domnul feace" (Ps. 134, 6, p. 603). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Toate câte vru Domnul feace" (Ps. 134, p. 361). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Toate câte au vrut Domnul au făcut" (Ps. 134, 6, p. 424). LXX: „Toate câte a vrut Domnul a făcut [irâvxa baa fi8eA.r|aev 6 Kupiog eiTOirioev]" (Ps. 134, 6). VUL: „Toate câte a vrut Domnul a făcut [omnia quae voluit Dominus ferit]" (Ps. 134, 6). > Autorul Didahiilor este îndatorat Bibliei din 1688, dar operează şi o inversiune faţă de original, pentru expresivitatea retorică. 21. „Toată lumea nu-I iaste [lui Dumnezeu] nici de o trebuinţă, după cum zice David la psalm 16 [15]: „Bunătăţile mele nu-Ţ[i] trebuesc" " 30 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „bunătăţile meale nu Ţi-s de lipsă" (Ps. 15, 3, p. 143). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „bunătăţile meale nu-Ţ[i] trebuesc" (Ps. 15, p. 41). 29 Idem, p. 129. 30 Idem, p. 134. 15 Biblia de la Bucureşti, 1688: „bunătăţile meale nu-Ţi trebuiescu" (Ps. 15, l,p. 385). LXX: „Bunătăţile mele nu-Ţi trebuie [tcov v |iou ou xpeiav exag]" (Ps. 15, 2). VUL: „Bunătăţile mele nu-Ţi trebuie [bonorum meorum non eges]" (Ps. 15, 2). > Varianta Antim consună cu cele din 1680 si 1688. 22. „Pentru toiagul acesta zice David la Psalm 22: „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat' „31 Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „nuiaoa Ta şi toiagul Tău, acelea mă mângâie" (Ps. 22, 4, p. 175). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Varga Ta şi toiagul Tău, eale mă mângâiară" (Ps. 22, p. 64). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Toiagul Tău şi varga Ta, aceasta m- au mângâiat" (Ps. 22, 5, p. 388). LXX: „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat [r] pâpSog Eou Kod r) paKiipLa Eou aiixai \ie ™peKâA.eaav]" (Ps. 22, 4). VUL: „Varga Ta şi toiagul Tău, acestea m-au mângâiat [virga Tua et baculus Tuus ipsa me consolată sunt]" (Ps. 22, 4). > Antim îndreptăţeşte din nou traducerea Bibliei de la Bucureşti. 23. „...după cum zice David: Departe e de la păcătoşii] mântuirea^ 1 ''. Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „depărtându-Te de spăsenia mea şi de cuvintele vaietului mieu" (Ps. 21, 2, p. 169). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Departe de la mântuirea mea cuvintele în păcat căderilor meale" (Ps. 21, p. 59). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Departe de la mântuirea mea cuvintele greşalelor meale" (Ps. 21, 1, p. 388). 31 Idem, p. 137. 32 Idem, p. 145. 16 LXX: „Departe de la mântuirea mea cuvintele greşelilor mele [uaKpâv dorb tfj<; ocoiripLag |iou oi A.6yoi tqv ™pain;G)|j,âTG)v |iou]" (Ps. 21,2). MGK: „Departe de la mântuirea mea şi de la cuvintele vaietelor mele [|j,aKpav diTO xf\Q aoixr\piaQ |iou kocI a™ t<2>v Xoyu^v xcov ax^vay\idiv H0i)]"(Ps. 21, 1). VUL: „Departe de mântuirea me cuvintele greşelilor mele [longe a salute mea verba delictorum meorum]" (Ps. 21, 2). > Având în vedere parafrazarea antimiană şi scurtimea propoziţiei, nu putem ajunge la o concluzie certă. 24. „Nu iaste, până la unul, zice David la Psalm 3- [52], ,,toţ[i] s- au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu iaste cel ce face bunătate, nu iaste, până la unul" " 33 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Ce toţi să întoarsără împreună şi să stricară; nu e cine să facă bine, nu-i niciunul" (Ps. 52, 4, p. 293). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: ,,Toţ[i] să abăturî depreunî netrebniciră-sî, nu iaste făcătoriu de bine, nu iaste pănî la unul" (Ps. 52, p. 143). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Toţi s-au abătut, împreună să netrebniciră; nu iaste făcând binele, nu iaste până într-unui" (Ps. 52, 4, p. 398). LXX: „Toţi s-au abătut, împreună s-au făcut netrebnici; nu este cel ce face binele, nu este până la unul [iTavxeg e£eKA.ivav ct|ia r)Xpeoj9r|oay ouk ecmv itolcov ayaOov ow: eotiv ecoc; evog]" (Ps. 52, 4). VUL: „Toţi s-au abătut, împreună s-au făcut netrebnici; nu este cel care să facă binele, nu este până la unul [omnes declinaverunt simul inutiles facti sunt non est qui faciat bonum non est usque ad unum]" (Ps. 52, 4). > Antim urmează în sens larg traducerile de la 1680 şi 1688, îndreptând însă exprimarea şi făcând-o mai clară. Dar este evident că face aceasta respectând sensurile din izvodul grecesc şi, respectiv, latin, înlocuieşte şi adverbul „bine" (substantivizat de Biblia 1688: „binele") cu substantivul „bunătate". 33 Idem, p. 155. 17 25. „Drept aceia, zice David la Psalm 21: „Pre Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduiră şi ai izbăvit pre dânşii; cătră Tine au strigat şi s-au mântuit" " 34 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Spre Tine nădăjduiră părinţii noştri, nădăjduiră şi izbăvitu-i-ai pre ei. Cătră Tine strigară şi să spăşiră" (Ps. 21, 5-6, p. 169). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Spre Tine nedejduirî părinţii noştri, upovăirî, şi izbăviş[i] pre înşi[i]. Spre Tine strigări şi să mântuiri" (Ps. 21, p. 59-60). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Pre Tine au nedejduit părinţii noştri; nedejduiră şi ai izbăvit pre dânşii. Cătră Tine strigară şi să mântuiră" (Ps. 21, 4-5, p. 388). LXX: „Spre Tine au nădăjduit părinţii noştri; au nădăjduit şi i-ai izbăvit pe ei. Către Tine au strigat şi s-au mântuit [km Sol r\lmaav oi iTatepeg r)|iG)v r\Xmoav Km eppuooo auTOug iTpog Se eiceicpo^av Km eooj9rioav]"(Ps. 21,5-6). VUL: „In Tine au nădăjduit părinţii noştri; au nădăjduit şi i-ai izbăvit pe ei. Către Tine au strigat şi au fost mântuiţi [in Te speraverunt patres noştri speraverunt et liberasti eos ad Te clamaverunt et salvi facti sunt]" (Ps. 21,5-6). > Din nou Antim urmează îndeaproape modul de exprimare al Bibliei de la 1688, îndreptând doar perfectul simplu cu perfectul compus, unde era cazul. 26. ,,însuş[i] Dumnezeu ne învaţă, prin rostul lui David, la Psalm 49 (zicând): „Şi Mă chiamă pre Mine în zioa necazului Tău şi te voiu scoate şi Mă vei proslăvi" [Ps. 49, 16]. Şi la Psalm 90: „Striga-va cătră Mine şi voiu asculta pre el. Cu dânsul sunt în necaz, scoate-voiu pre dânsul" " 35 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Şi Mă cheamă pre Mine întru agiutoriu în zuoa scârbei tale şi te voiu izbăvi pre tine şi Mă veri cinsti pre Mine" (Ps. 49, 15, p. 283).' „Chema-va pre Mine şi voiu asculta pre el; şi cu el voiu fi în scârbe, scoate-1-voiu şi-1 voiu slăvi pre el" (Ps. 90, 15, p. 453). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Şi strigă-Mă la zua grijii tale, şi izbăvi-te-voi şi proslăvi-Mă-vei" (Ps. 49, p. 137); „Striga-va cătră Mine, şi-1 voiu auzi pre îns. Cu dînsul-us [îs?] în scrabe [scârbe]. Scoate-1-voiu pre îns şi slăvi-voiu pre îns" (Ps. 90, p. 252). 34 Idem, p. 159. 35 Ibidem. 18 Biblia de la Bucureşti, 1688: „Şi Mă cheamă pre Mine în ziua necazului Tău şi te voiu scoate şi Mă vei proslăvi" (Ps. 49, 16, p. 397); „Striga-va cătră Mine şi voiu asculta pre el; cu dânsul sunt în necaz, scoate-voiu pre dânsul" (Ps. 90, 15, p. 411). LXX: „Şi cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi scoate/ izbăvi şi Mă vei slăvi [Km emKâA.eaoâ Me ev u^PQ' 6Aii|/e(jO<; Km e£eXoî>um ce kocl boEjiioziQ Me]" (Ps. 49, 15). „Mă va striga pe Mine şi îl voi asculta pe el. Cu el sunt în necaz şi îl voi izbăvi şi îl voi slăvi pe el [eiuKaA.eaeToâ Me Kod elaaKOuaoLim auiou \iez' auroî) el|ii ev 8A.ii|/ei Kod e£eA.oO|jm Kod 8o^aoco aurov]" (Ps. 90, 15). VUL: „Şi cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi scoate şi Mă vei slăvi [et invoca Me in die tribulationis et eruam te et honorificabis Me]" (Ps. 49, 15). „Va striga către Mine şi îl voi asculta pe el. Cu el sunt în necaz, îl voi izbăvi pe el şi îl voi slăvi pe el [clamabit ad Me et exaudiam eum cum ipso sum in tribulatione eripiam eum et clarificabo eum]" (Ps. 90, 15). > Ambele exemple dovedesc îndatorarea lui Antim faţă de Biblia de la Bucureşti. 27. „Şi David iar, la Psalm 126: De nu va păzi Domnul cetatea, în deşert o păzesc păzitorii" 36 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „să nu va strejui Domnul oraşul, în deşărt va strejui strejuitoriul" (Ps. 126, 1, p. 591). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „De nu va Domnul străjui cetatea, zădar au privegheat acela ce străjuiaşte" (Ps. 126, p. 352-353). Biblia de la Bucureşti, 1688: „De nu va Domnul păzi cetatea, în deşărt au privegheat cel ce păzeaşte" (Ps. 126, 2, p. 423). LXX: „Dacă Domnul nu ar fi păzit cetatea, în zadar a păzit/ vegheat păzitorul [eav |_if| Kupiog (j)uA.â£r) it6A.lv elg Liatuv fiYpuTrvnaev 6 4)ulaoocov]" (Ps. 126, 1). VUL: „Dacă Domnul nu ar fi păzit cetatea, în zadar a privegheat cel ce păzeşte [nisi Dominus custodierit civitatem frustra vigilavit qui custodit]" (Ps. 126, 1). > Antim a folosit sugestii din Biblia de la Bucureşti, dar a retradus textul îndreptând sintaxa pentru claritatea expresiei. Insă forma verbală „ o păzesc " nu exprimă nici timpul şi nici sensul verbului din 36 Idem, p. 161. 19 izvoade (care este acela de a priveghea) şi nici din variantele româneşti de la 1680 şi 1688. Putem considera că Antim a preferat să spună „în deşert o păzesc păzitorii" pentru eufonie şi efectul stilistico-retoric. In mod paradoxal, Antim regăseşte aici opţiunea Psaltirii de la Alba Mia (chiar dacă nu terminologică), în care este scris: „ în deşărt va strejui strejuitoriul" . 28. „Vom crede mai vârtos pre dumnezeescul filosof, pre David, carele zice: „Cela ce caută fsjpre pământ şi-l face de se cutremură" şi întorcăndu-Şi faţa, să vor turbura" 3 ' '. Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Acela ce caută spre pământ şi-l cutremură" (Ps. 103, 32, p. 495); „Ascunzi faţa Ta, şi să turbură" (Ps. 103, 29, Ibidem). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Acela ce zăreaşte pre pământ, şi-l face de tremuri" (Ps. 103, p. 282); ,,întorcându-Ţ[i] Tu faţa, tulbura-să-vor" (Ps. 103, p. 281). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Cela ce priveşti pre pământ şi faci pre el a tremura" (Ps. 103, 33, p. 415); „întorcând Tu faţa Ta, se vor turbura" (Ps. 103, 30, Ibidem). LXX: „Cel ce caută/ priveşte spre pământ şi îl face să se cutremure [6 empieiTCjOV eirl xr\v ym v KaL tolqv ai)xr\v xpe|ieiv]" (Ps. 103, 32). „întorcând [dar] Tu faţa, se vor tulbura [ă-noaxpG^avxoQ 8e Eou xb iTpoocjOiTOV xapax9r|aovToa]" (Ps. 103, 29). VUL: „Cel ce priveşte pământul şi îl face pe el să se cutremure [Qui respicit terram et facit eam tremere]" (Ps. 103, 32). „întorcând [dar] Tu faţa, se vor tulbura [avertente autem Te faciem turbabuntur]" (Ps. 103, 29). > Pentru primul exemplu Antim urmează din nou sugestia Psaltirii de la 1651, în privinţa verbelor a căuta şi a (se) cutremura, deşi primeşte şi opţiunea celorlalte două ediţii, spunând nu „îl cutremură" (1651), ci „îl face de se cutremură" , ca în varianta 1680 („şi-l face de tremuri") şi 1688 („faci pre el a tremura") - persoana a IlI-a a verbului ne indică o apropiere mai mare de ediţia lui Dosoftei. In al doilea exemplu, deşi este o parafrază, se observă că Antim este tributar Psaltirii din 1680 şi Bibliei din 1688, dar mai mult celei de-a doua. 29. „Pentru urgiia lui Dumnezeu zice şi prorocul David: „Tinerii lor i-au mâncat focul şi fetele lor nejăite [nejălite?] era; preoţii lor de 37 Idem, p. 175. 20 sabie au căzut şi văduvele lor nu s-au tânguit". Iar pentru mila lui Dumnezeu zice la Psalomul 68: „Ascultă-mă, Doamne, că e bună mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, caută asupra mea" " . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Pre tinerii lor focul i-amistui şi vergurile lor nu fură cinstite. Popii lor căzură de armă şi văduole lor nu plânseră" (Ps. 77, 63-64, p. 401); „Ascultă-mă, Doamne, că bună e mila Ta! După mulţimea ieftenşugurilor Tale caută spre mine" (Ps. 68, 17, p. 353). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Pre giunii lor, mâncatu-i-au focul, şi govile lor nu furi bocite. Popii lor în sabie cazuri, şi vădovele lor nu furi plânse" (Ps. 77, p. 217). „Auzi-mă, Doamne, că bună-i mila Ta, după mulţâmea milostivătăţâlor Tale cautî supra mea" (Ps. 68, p. 181). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Pre junii lor i-au mâncat focul şi fecioarele lor nu să jeliră. Preoţii lor cu sabie căzură şi văduvele lor nu să vor plânge" (Ps. 77, 69-70, p. 407); „Ascultă-mă, Doamne, că bună e mila Ta, după mulţimea milosârdiilor Tale priveaşte spre mine!" (Ps. 68, 20, p. 403). LXX: „Pe tinerii lor i-a mâncat focul şi fecioarele lor n-au fost jelite. Preoţii lor în sabie au căzut şi văduvele lor nu vor fi plânse [xoug veavLoKOug aurâv Kaxki^ay^v Trup Km al ™p9evoi auxcov oijk eiTev8r|8r|oav ol lepelg aurâv ev pO|i(J)oâa eiTeaav Km al xf|pai aurâv ou KA.aua8r|aovTai]" (Ps. 77, 63-64). „Ascultă-mă, Doamne, că bună [e] mila Ta! După mulţimea milostivirilor Tale caută asupra mea/ priveşte spre mine! [eloaKOuoov |iou Kupie Btl xpnoTOV xb eA.eoq Eou Kaxa to ■ukf\QoQ xcov o'iKTipiiQV Sou eiTLpl6i|;ov eir' e|ie]" (Ps. 68, 17). VUL: „Pe tinerii lor i-a mâncat focul şi fecioarele lor nu sunt jelite. Preoţii lor în sabie au căzut şi văduvele lor nu vor fi plânse [iuvenes eorum comedit ignis et virgines eorum non sunt lamentatae sacerdotes eorum in gladio ceciderunt et viduae eorum non plorabuntur]" (Ps. 77, 63-64). „Ascultă-mă, Doamne, că bună este mila Ta! După mulţimea milostivirilor Tale priveşte spre mine! [exaudi me Domine quoniam benigna est misericordia Tua secundum multitudinem miserationum Tuarum respice me]" (Ps. 68, 17). > Exemplele din aceşti psalmi dovedesc că Antim a recurs iarăşi la retraducerea textelor, deşi a fost atent (ca mai totdeauna) şi la sugestiile traducerilor anterioare în română, şi mai cu seamă ale ediţiei 1688. Noutatea versiunii sale constă mai ales în înlocuirea termenilor arhaici care abundă în ediţiile anterioare, de genul: giuni/ juni, verguri, gove, a boci, milostivităţi/ milostiviri sau milosârdii. 38 Idem, p. 176. 21 30. „In mare face cutremurul, pentru ca să cunoască toţi cum că „a Lui iaste marea şi El aufăcut-o pre dânsa. Şi uscatul mâinile Lui l- au zidit". [. . .] Ce în toată zidirea, neocolit lucrează puterea Lui, ca a unui Stăpân: „Tu stăpâneşti puteria mării şi turburarea valurilor ei Tu o îmblânzeşti" " 39 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „a Lui iaste marea şi El o au făcut; şi uscatul mânule Lui zidiră" (Ps. 94, 4, p. 463). „Tu domneşti spre lăţia mărei; când să rădică valurile ei, Tu le aşezi" (Ps. 88, 10, p. 439). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „a Lui iaste marea, şi însuşi[i] au făcut pre insa, şi uscatul mânule Lui plămădiri" (Ps. 94, p. 260). „Tu stăpâneşti [stăpân eşti?] puterii mării, şi turburarea valurilor ei Tu îmblânzeşti" (Ps. 88, p. 241). Biblia de la Bucureşti, 1688: „a Lui iaste marea şi El au făcut pre ea, şi uscatul mâinile Lui au zidit" (Ps. 94, 5, p. 412); „Tu stăpâneşti tăria mării, şi pornirea valurilor ei Tu potoleşti" (Ps. 88, 10, p. 410).' LXX: „Căci a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea şi uscatul mâinile Lui l-au zidit/ plăsmuit [Btl AutoG ecmv r] Qălaaaa kcu Aikog eiTOirioev ai)xr\v Kod xr\v ^ipav al xeîpeg Aurou eiTA.aoav]" (Ps. 94, 5). „Tu stăpâneşti puterea mării, iar tălăzuirea/ tulburarea valurilor ei Tu o îmblânzeşti/ potoleşti [Si) SeoiToCeig xoîi Kpcnroug xf|g QaXâoor\q xbv 6e aâXov râv kuikxtgov ai>xf\Q Si) KaTaiTpauveig]" (Ps. 88, 10). VUL: „Căci a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea şi uscatul mâinile Lui l-au plăsmuit [quoniam Ipsius est mare et Ipse fecit illud et siccam manus Eius formaverunt]" (Ps. 94, 5). „Tu stăpâneşti puterea mării, iar mişcarea/ tulburarea valurilor ei Tu o îmblânzeşti/ potoleşti [Tu dominaris potestatis maris motum autem fluctuum eius Tu mitigas]" (Ps. 88, 10). > In cazul primului psalm, Antim urmează traducerile româneşti anterioare, alegând şi de această dată formulele expresive care i s-au părut mai corecte şi mai proprii românei curente din vremea sa, utilizând mai ales Psaltirea din 1680 şi Biblia 1688. In al doilea caz, al psalmului 88, Antim a reprodus aproape identic traducerea lui Dosoftei. 39 Idem, p. 177. 22 31. „Prorocind David, cu duhul zice un lucru preaslăvit la Psalomul 138 [. . .] : „Şi în cartea Ta toţfij să vor scrie: zile să vor zidi şi nimeni întru dânşii" " . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „şi în cartea Ta toate sunt scrise, săva că întru multe zile s-au zidit, şi încă neceunul dintru eale fiind" (Ps. 138, 16, p. 617). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „şi în cartea Ta toţ[i] să vor scrie; în zi plăsmuisă-vor, şi nime întru dânşii" (Ps. 138, p. 371). Biblia de la Bucureşti, 1688: „şi pre cartea Ta toţi se vor scrie; ziua se vor zidi, şi nimea [nimenea?], întru dânşii" (Ps. 138, 15, p. 426). LXX: „Şi pe cartea Ta toate se vor scrie, ziua se vor zidi/ plăsmui şi nimeni în ei [Km em xo pi.pA.iov Eou iravreg YP a 4 )1 î o0Vi:ca 1 ÎM^P a ? iTA.ao8r|O0VTaL Km ouBelg ev auxolg]" (Ps. 138, 16). MGK: „Şi în cartea Ta toate acestea au fost scrise, ca şi zilele după ce se vor zidi, şi niciunul dintre ei nu va fi [Kod ev xcp pipAlu Sou iravra xatnra vpav Y^YP a M'M'^ a . &Q KaL aL rpepoa k Fragmentul scriptural este destul de obscur. Varianta lui Antim urmează îndeaproape formularea din Biblia de la Bucureşti, cu excepţia pluralului „zile", care nu există nici în Septuaginta sau Vulgata, ci doar în Psaltirea de la Alba Iulia şi în ediţia ortodoxă în limba greacă nouă/ modernă (MGK). 32. „Că zice iarăş[i] David: „Şi cel nelucrat de mine au cunoscut ochii Tăi"" 41 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Ochii Tăi văzură trupul mieu încă negătit" (Ps. 138, 16, p. 617). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Nefăcutul mieu văzurî ochii Tăi" (Ps. 138, p. 371). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Cel nefăcut al mieu au conoscut ochii Tăi" (Ps. 138, 15, p. 426). 40 Idem, p. 204. 41 Idem, p. 205. 23 LXX: „Cel nefăcut/ nelucrat al meu au văzut ochii Tăi [to âKon;epYacn:6v |iou el8oaav ol 6(j)0aA.|iOL Eou]" (Ps. 138, 16). VUL: „Cel nefăcut al meu au văzut ochii Tăi [inperfectum meum viderunt oculi Tui]" (Ps. 138, 16). > Antim a retradus pe xb âKonrepYaoTOV prin „cel nelucrat", în rest fiind tributar ediţiei 1688. 33. „Şi cine au făcut-o aceasta? Cine si-a oprit limba de [la] rău 4-9 şi buzele lui să nu grăiască vicleşug?" . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: ,,Păzeaşte-ţ[i] limba ta de rău; şi buzele tale să nu grăiască înşelăciune" (Ps. 33, 13, p. 215). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Opreaşte limba ta de la rău, şi buzele tale să nu grăiascî vicleşug" (Ps. 33, p. 91). Biblia de la Bucureşti, 1688: „înceată limba ta de rău, şi buzele tale ca să nu grăiască vicleşug" (Ps. 33, 13, p. 391). LXX: „Opreşte limba ta de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug [™î)oov xr\v yXăaaav oou coto k Deşi este vorba din nou de o parafrază, totuşi se observă că Antim a acceptat mai degrabă traducerea lui Dosoftei, renunţând, bineînţeles, la fonetismul moldovenesc. 34. „Că aşa zice David: Jărtvă lui Dumnezeu, duh zdrobit şi inimă înfrântă w„43 „Că pocăinţa lui David era pocăinţă adevărată, cu duh umilit şi cu inima înfrântă şi smerită ,AA . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Jârtvele lui Dumnezău - duhul înfrânt; inimă înfrântă şi întristată" (Ps. 50, 19, p. 287-288). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Jrătvî lui Dumnezău, duh înfrânt, inema înfrânţi şi smeritî" (Ps. 50, p. 141). 42 Idem, p. 206. 43 Idem, p. 208. 44 Idem, p. 217. 24 Biblia de la Bucureşti, 1688: „Jârtvă lui Dumnezău, duh zdrobit; inimă înfrântă şi smerită" (Ps. 50, 18, p. 398). LXX: „Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inima zdrobită/ frântă şi smerită [9uaia tco 9eco iTveO|ia o\)vx^xpi\i.\i.kvov KapSiav ouvx6TpL|j,|ievr|V Km T6TaiTeLV(j0|ievr|v]" (Ps. 50, 19). VUL: „Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inima frântă şi smerită [sacrificium Deo spiritus contribulatus cor contritum et humiliatum]" (Ps. 50, 19). > în primul exemplu, Antim reproduce Biblia de la Bucureşti, pe când a doua oară, „duh umilit" reprezintă fie o traducere proprie, fie un citat din memorie. Cum însă este vorba de un psalm foarte des repetat în Biserică, pe care Antim n-ar fi putut să-1 uite, considerăm că este mai credibilă ipoteza că „duh umilit" reprezintă o versiune personală. 35. „Durerile iadului m-au încungiurat; întămpinatu-m-au laţurile morţii" 45 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Durorile mormântului încungiurară-mă, luară-mă pre denainte cursele morţei" (Ps. 17, 6, p. 151). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Durerile iadului mă încungiurarî, înainte mă sărguirî lanţurile ceale de moarti (Ps. 17, p. 46). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Chinurile iadului m-au încunjurat; apucatu-m-au laţurile morţii" (Ps. 17, 6, p. 386). LXX: „Durerile iadului m-au înconjurat, m-au întâmpinat laţurile morţii [ojSîveg a5ou iTepieKUKA. Antim a păstrat traducerea lui Dosoftei - fără fonetismul regional -, cu excepţia celui de-al doilea verb, care e într-adevăr mai greu de transpus în română (iTpcxjrâavG) = a lua/ a prinde pe dinainte) dar pe care Antim a considerat de cuviinţă să-1 traducă prin a întâmpina şi nu prin a apuca (1688) sau prin expresia utilizată de Dosoftei: „înainte mă sărguirî". 45 Idem, p. 214. 25 36. „Aceasta naştere a mânturii pohtiia să vază şi prorocul David şi pentru aceasta zicea: Scoate, Doamne, din temniţă sufletul mieu, ca să mărturisească numele Tău, Psalm" 46 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Scoate din temniţă sufletul mieu, ca să laud numele Tău" (Ps. 141, 7, p. 625). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Scoate din temniţă sufletul mieu, să mă mărturisăsc numelui Tău" (Ps. 141, p. 377). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Scoate den temniţă sufletul mieu, ca să să mărturisască numelui Tău" (Ps. 141, 10, p. 426). LXX: „Scoate din temniţă sufletul meu ca să se mărturisească numelui Tău [e£âyaY e £k (J)uA.aKf|<; xr\v i|/uxr|V |j,ou toî> e£o|ioA.OYiîaaa9oa tco 6v6\iaxl Eou]" (Ps. 141, 8). VUL: „Scoate din temniţă sufletul meu ca să se mărturisească numelui Tău [educ de custodia animam meam ad confitendum nomini Tuo]"(Ps. 141,8). > Antim este din nou îndatorat Bibliei de la Bucureşti, faţă de expresia căreia procedează la mici modificări: „ca să mărturisească numele Tău" în loc de „ca să să mărturisască numelui Tău" (folosind deci forma activă a verbului în locul reflexivului care suna cacofonic şi oarecum tautologic, în forma veche [să să], deşi poate că era mai corect din punct de vedere semantic). 37. Şi în prima scrisoare către Brâncoveanu e o reproducere din psalmi: Domnul au fost luminarea mea si Măntuitoriul mieu, Psalm 26" 47 . Psaltirea de la Alba Iulia, 1651: „Domnulu-i lumina mea şi spăsenia mea" (Ps. 26, 1, p. 187). Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680: „Domnul străluminătoriul mieu şi Măntuitoriul mieu" (Ps. 26, p. 71-72). Biblia de la Bucureşti, 1688: „Domnul e lumina mea şi Măntuitoriul mieu" (Ps. 26, 1, p. 389). LXX: „Domnul [este] luminarea mea şi Mântuitorul meu [Kupiog tj)(j0TLO|i6g |iou KOtl Scotrip |iou]" (Ps. 26, 1). VUL: „Domnul [este] luminarea mea şi mântuirea mea [Dominus inluminatio mea et salus mea]" (Ps. 26, 1). 46 Idem, p. 223. 47 Idem, p. 226. 26 > Antim parafrazează, dar totuşi este de remarcat o pronunţată apropiere de Biblia de la Bucureşti, ca în multe alte cazuri, cu excepţia substantivului 4)QTLO|j,6g pe care îl traduce mai bine decât celelalte ediţii româneşti prin: „ luminarea ". Concluzii finale Am descoperit, prin urmare, în Didahii, 36 de contexte în care Antim a reprodus fragmente din Psaltire. Contextele menţionate conţin unul sau două citate sau parafraze din psalmi. La acestea am adăugat şi un exemplu dintr-o scrisoare către Brâncoveanu, care confirmă modul său de a proceda în ceea ce priveşte citatele scrip turale. A fost nevoie de a aşeza în paralel aceste variante textuale - la care am făcut trimitere de la început - pentru a nu omite cumva vreun aspect esenţial înainte de a trage concluziile. Luând în considerare comparaţia dintre textul citatului antimian (fidel sau aproximativ) şi cele trei variante româneşti aşezate în paralel, se observă că acesta a avut în vedere cel mai adesea Biblia de la 1688 şi Psaltirea de la 1680, mai rar Psaltirea de la Alba lulia (mai mult pentru opţiuni particulare în traducerea unor termeni). Şi poate nu atât din motivul că era mai veche şi din afara spaţiului Moldovei şi Munteniei, ci pentru că traducea o ediţie în greaca nouă şi nu Septuaginta. Acolo unde Psaltirea 1651 se îndepărtează vizibil de Septuaginta, Antim nu a selectat aceste variante particulare. Insă, neîndoielnic, atât Dosoftei cât şi traducătorii şi diortositorii Bibliei de la Bucureşti au consultat şi această ediţie, alături de alte traduceri româneşti. Am recurs la confruntarea fragmentelor antimiene cu Septuaginta şi Vulgata pentru a observa dacă Antim a retradus el însuşi textele biblice. Şi acest lucru ne-a fost confirmat, chiar dacă nu se poate proba fără niciun echivoc faptul că întra-devăr a consultat cu regularitate Septuaginta şi Vulgata, adică oricând a oferit un citat. Este însă evident pentru noi că, scriindu-şi predicile, a făcut şi efortul de a verifica traducerile româneşti anterioare şi de a oferi propria sa variantă traductorială. Existenţa a două variante ale aceluiaşi psalm - în cazurile semnalate ale psalmilor 50 şi 144 - este revelatoare pentru noi, pentru că ne lămureşte dincolo de orice dubiu că autorul Didahiilor nu considera nicio traducere de până atunci perfectă sau definitivă şi că nici măcar retraducerile sale nu le privea ca imperfectibile. In urma investigaţiei pe care am întreprins-o, aşadar, rezultă că Antim a recurs la formularea Bibliei de la 1688 de 19 ori şi la cea a Psaltirii lui Dosoftei, de la 1680, de 6 ori. 27 în 11 situaţii a utilizat ediţii combinate, în marea majoritate a cazurilor fiind vorba de îmbinarea expresivităţii proprii Bibliei de la 1688 cu cea din Psaltirea din 1680 - consultând în acelaşi timp, eventual, şi originalele în greacă sau latină. Mai rar au fost incluse şi sugestii expresive din Psaltirea de la 1651 (în privinţa unor termeni sau sintagme, fără a oferi vreodată o reproducere integrală din această ediţie): de 4 ori. Un singur caz concret (suficient însă) ne-a revelat faptul că mitropolitul a ţinut cont şi de semnificaţiile din Septuaginta şi Vulgata, faţă de care, de altfel, atât Dosoftei cât şi Biblia de la Bucureşti sunt extrem de aproape, spre deosebire de Psaltirea de la 1651. De asemenea, când Dosoftei a urmat Vulgata, ca în cazul psalmului 22, Antim a preferat să respecte opţiunea Bibliei de la Bucureşti, fidelă Septuagintei. Există şi retraducea în care Antim şi-a pus o amprentă definitorie: în 5 situaţii. Prin urmare, se observă că Antim urmează adesea în sens larg traducerile de la 1680 şi (mai ales) 1688, îndreptând exprimarea şi făcând-o mai accesibilă, dar respectând semnificaţiile din Septuaginta, în primul rând. Din faptul că destul de des citatul sau parafraza psalmică oferită de Antim pare foarte aproape de opţiunea traductorială a Bibliei de la Bucureşti nu se poate însă extrage o concluzie categorică în legătură cu posibila sa participare la tipărirea acesteia. Acest lucru poate să însemne şi, pur şi simplu, că Antim a considerat această traducere ca fiind în cea mai mare măsură fidelă izvoadelor vechi şi cu precădere Septuagintei. Dar chiar dacă nu reprezintă o dovadă irefutabilă că Antim a lucrat el însuşi pentru tipărirea Bibliei din 1688, acest lucru poate fi totuşi un argument în favoarea acestei teze, pe care noi o considerăm foarte plauzibilă. Să nu uităm însă că el şi-a revăzut inclusiv propria traducere a textelor liturgice, aşa încât nu e nimic de mirare în faptul că a căutat să revizuiască şi să ofere o nouă traducere a unor fragmente biblice. Antim nu a considerat totuşi Biblia de la 1688 ca pe un text desăvârşit sau ca pe o traducere încheiată - deşi pentru realizarea ei fusese depus un uriaş efort conjugat din partea multor căturari redutabili ai acelor timpuri - şi pentru că el, concepând didahii/ predici pentru un auditoriu muntean modern (în sensul etimologic al cuvântului), a avut în vedere satisfacerea nevoii de inteligibilitate. Unoeri a retradus urmărind acest deziderat, alteori însă a căutat să împlinească mai degrabă exigenţa fidelităţii în traducere faţă de Septuaginta (în special) şi Vulgata. Reţinem şi prezenţa unor situaţii în care se vede că Antim a căutat mai mult efectul stilistic, ca atunci când a spus „zburat-au pe arepile vântului" (Ps. 17), pe când textul grec şi latin, precum şi traducerile româneşti anterioare, folosesc „aripile vânturilor". Cum spuneam, sinecdoca o utilizase şi Dosoftei, deşi nu în acest psalm. 28 în acelaşi sens este de reţinut şi cazul psalmului 126, în care Antim a preferat să se exprime eufonic („în deşert o păzesc păzitorii"), urmând probabil o sugestie stilistică din partea Psaltirii din 1651 („în deşărt va strejui strejuitoriul"), deşi nu satisface o traducere foarte fidelă în raport cu originalele clasice. Aceste opţiuni stilistice nu alterează însă semnificaţiile originale, cu a căror conservare Antim a fost foarte atent. Demn de evidenţiat este şi faptul că nu de puţine ori a recurs şi la sugestiile de traducere ale Psaltirii lui Dosoftei, tipărite în 1680. Iar varianta din 1688 trebuie să fi trecut măcar o dată şi pe sub ochii lui Dosoftei. Sunt şi situaţii, după cum am arătat, în care a urmat doar Psaltirea lui Dosoftei din 1680. Cărui fapt se datorează oare aceste preferinţe? Să fi fost Antim ucenicul lui Dosoftei, cum am început să bănuim încă pe când lucram la teza de doctorat ? Ar putea explica atenţia sa faţă de Psaltirea de la 1680. Să nu uităm că Dosoftei însuşi avusese obiceiul, pe care s-ar părea că l-a moştenit Antim, de a lucra asupra textelor şi a le perfecţiona (ca mai târziu Eminescu), precum a procedat cu istoria Moldovei în versuri {Poemul cronologic sau Domnii Târâi Moldovii). Chiar Psaltirea în versuri a cunoscut două tipărituri, în acelaşi an, a doua suferind câteva rectificări din partea autorului . Credem că aceste habitudini similare la Dosoftei şi Antim ne dau mărturie despre caracterul celor doi cărturari, dacă nu chiar mai mult, despre o filiaţie. Bănuim un discipolat al lui Antim la Dosoftei, aşa cum Dosoftei a ucenicit pe lângă Varlaam, iar Varlaam pe lângă Anastasie Crimca. Pe de altă parte, dacă această ipoteză se confirmă, atunci şi cea a participării lui Antim la editarea Bibliei din 1688, ca ucenic al lui Mitrofan în ale tipografiei, este valabilă. Antim Ivireanul a corectat, de multe ori, textele româneşti, având în atenţie, cum spuneam, atât reproducerea în româneşte cu cât mai mare fidelitate a expresiei şi a semnificaţiilor textului recept (din Septuaginta, cu precădere), cât şi actualizarea lui în sensul modernizării şi muntenizării, al epurării fonetismelor şi formulărilor arhaice şi regionale, pentru a fi transmis şi a putea fi receptat de un public creştin român între care se aflau şi membri (poate nu puţini) ai unei elite aristocratice pretenţioase. Cu alte cuvinte, Antim a vizat în primul rând acustica omiliilor sale, impactul pe care dorea să îl obţină, şi a fost atent la greutatea cuvintelor, a termenilor selectaţi. Motiv pentru care nu a tezaurizat Gianina Picioruş, Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului. Viaţa şi opera, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2010. Cartea poate fi downloadată de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- paradisului-viata-si-opera-20 1 0/. Vezi Doru Bădără, O ediţie necunoscută a „Psaltirii în versuri" a lui Dosoftei, http://www.bcub.ro/carti-vechi-rare/carte-romaneasca/o-editie-necunoscuta-a-psaltirii- in-versuri-a-lui-dosoftei. 29 literar vreuna din variantele anterioare româneşti, ci le-a utilizat străduindu-se să le perfecţioneze, pentru că folosea Scripturile - ne amintim metafora sa - ca armă de vânătoare pentru a vâna auzul credincioşilor. Reproducerea expresivităţii cu iz arhaic şi regional, studiată cu delectare ca literatură, nu şi-ar fi atins obiectivul principal, în cazul lui Antim, ci dimpotrivă, chiar şi folosită numai în citate, ar fi oferit momente de neatenţie şi de relaxare ascultătorilor care ar fi trebuit să facă astfel un efort suplimentar de decriptare a sensurilor, într-o situaţie de acest gen, şi pe care probabil că puţini (sau nimeni) nu l-ar fi făcut. Iar Antim îşi cunoştea bine păstoriţii. . . Nu mult după tipărirea Psaltirii lui Dosoftei şi a Bibliei de la Bucureşti, Antim resimte limba uzitată în aceste ediţii - deşi clasică şi poetică, mai cu seamă cea a lui Dosoftei - ca arhaică sau ca nesatisfăcând exigenţele expresivităţii retorice orale, pentru un public muntean din primul sfert de secol XVIII. Simţul limbii pe care 1-a avut Antim şi intuiţia evoluţiei sale ulterioare către era modernă au fost remarcabile, dacă nu chiar geniale. Modul în care citează Antim Ivireanul din Scripturi ne întăreşte convingerea că nu am greşit anterior, în teza noastră doctorală -şi nici cei care au ajuns la aceeaşi concluzie -, în privinţa personalităţii lui, atunci când am conchis că avem de-a face cu un cărturar şi artist plurivalent, un perfecţionist la nivel lingvistic şi literar, care s-a aflat mereu în căutarea formulei celei mai potrivite din punct de vedere expresiv. El a fost conştient de mlădierile stilistice ale limbii române care atunci îşi săpa o matcă literară clasică şi totodată aspira şi la atingerea formei moderne (în sensul etimologic al termenului). Aşa încât nu trebuie să ne mire flexibilitatea sa expresivă, a celui care şi-a revăzut singur traducerea cărţilor de cult (mă refer la Molitvenicul şi Liturghierul traduse de el şi tipărite în 1706, pentru a le diortosi şi reedita în 1713) şi nici să ne nemulţumească, chiar dacă nu ne oferă un răspuns categoric cercetărilor noastre sau chiar dacă dorinţa noastră de acurateţe a datelor nu este satisfăcută pe deplin sau fără dubiu. Dar faptul că, inclusiv în ceea ce priveşte citatele scripturale, Antim nu este un reproducător docil al textului recept în română, indiferent ce variantă ar fi putut considera el că îndeplineşte această exigenţă (şi ar fi putut cu uşurinţă fi, fără ca cineva să îi poată vreodată reproşa aceasta), considerăm că este cea mai bună dovadă că a fost cu adevărat o personalitate înzestrată cu simţ scriitoricesc şi artistic şi că n- au avut dreptate cei care, sub diferite pretexte (pe care mai bine le-am numi complexe), s-au îndoit de aceasta de-a lungul vremii. Nu în ultimul rând, cercetarea noastră ne dovedeşte efervescenţa cu care scriau şi traduceau cărturarii români în acea perioadă şi ne semnalează dinamica evoluţiei limbii române literare. 30